Ce faci cand simti ca nu esti unde trebuie sa fii

Desi sunt de 2 ani si ceva in Iasi, simt ca nu este locul meu aici, ca nu apartin acestei lumi, din Iasi. Nu e o problema de integrare, pot sa zambesc , sa discut cu ceilalti, sa par interesat la tot ceea vorbesc, sa-i ascult cum se plang de toate nimicurile, dar e ca si cum toate acestea ar trece prin mine, ca si cum as privi totul printr-un ecran imens.
Asa ca ma intreb? Ce pot face?Zi de zi mi se pare din ce in ce mai greu sa rezist. Abia astept sa merg din nou acasa, sa trag aer in piept, sa imi imbratisez nepotica, sa ii ajut pe ai mei la treburile zilnice din curte, sa ma joc cu Negrutza, cu Bobby.....

Aici in Iasi ma simt ca intr-o cusca, de vina o fi eu?... sigur eu sunt....Abia astept sa traiesc din nou!

Ceva nu e bine

Am inceput din nou sa scriu. As minți dacă aș spune ca nu știu de ce anume. Știu, doar ca e foarte neclar. De vreo 2 luni nu mai funcționez normal, nu știu de ce, dar ceva nu e bine. Nu mai reușesc sa îmi fac ordine în gânduri, nu mai gândesc clar , parcă nu mai sunt eu. Zi de zi sunt din ce  în ce mai trist. Ceva lipsește. Nu mai am acea detașare, acea răceală, acea indiferență de acum un an sau 2.Nu mai sunt de gheață.  Acel ceva nu mă lasă sa dorm, nu mă lasă să fiu indiferent la totul în jurul meu. Gândesc prea mult, ar spune unii, și fac prea puține. Poate și de asta.

Recitesc ce am scris până acum și îmi dau seama cât de pesimist am ajuns- am folosit nu de cel putin 10 ori.
Oricum, din ce îmi dau eu seama nu cred că o să imi revin prea curând, pentru ca pare ireversibil ceea ce mi se întâmplă.Sper doar sa nu cad în cealaltă extremă.
 Orice ar fi, să auzim de bine.